Home

Andrei Kuraev relatează pe scurt momentul convertirii unui baptist la Ortodoxie: „Odată s-a hotărât să intre într-o biserică ortodoxă să discute cu preotul. Preotul era ocupat şi i-a spus: „Ştiţi, eu acum nu am niciun pic de timp liber, trebuie să merg urgent la câteva servicii liturgice, dar dacă insistaţi mult să vorbiţi cu mine, atunci în timp ce îmi voi schimba veşmintele, probabil vom reuşi să discutăm”. Părintele intră într-o cămăruţă, începe să îşis chimbe veşmintele; în spate stă acest tânăr baptist şi îl „bombardează” cu citate evanghelice. Preotul îl asculta în tăcere, fără de niciun reproş, şi deodată, luându-şi de la gât crucea pectorală, se întoarce către acest tânăr, iute îi întinde crucea sprefaţă şi îi spune: „Sărută!” ...

Când acest fost baptist (actualmente preot ortodox) mi-a povestit această întâmplare, a adăugat: „Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine, dar fără nicio ezitare am sărutat crucea întinsă de preot şi m-am simţit ca un prunc ce în sfârşit a găsit sânul ammei sale; ca pruncul ce se linişteşte şi nimic nu-i mai trebuie. Aşa am simţit şi eu, că această biserică este casa mea şi aici locuieşte adevărul pe care atât de mult l-am căutat. Nu aveam nevoie să mai merg nicăieri. L-am găsit.””

(Andrei Kuraev – Răspunsuri la întrebările tinerilor, Ed. Reîntregirea, 2007)