În drum spre Mănăstire, unde se prăznuia vecernia la Înălţarea Sfintei Cruci, am ascultat o emisiune radio la România Cultural. Istoricul şi criticul de artă, Teodor Enescu (dacă nu mă înşel), citea din memoriile sale. Fuseseră evocaţi, printre alţii, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Nicolae Steinhardt. Dintr-o dată, înainte de a se termina, emisiunea este „filată” (mixată) cu o piesă country. Pentru o clipă am fost intrigat. Apoi mi-am dat seama că această eroare de regie tehnică din studio reflectă cât se poate de exact babilonia din lumea românească de azi. Cine să mai pună preţ pe martirii din temniţele comuniste pentru care crucea de toate zilele a fost un modus vivendi, un curs practic intensiv de smerenie, o terapie de şoc? Cine să-i aprecieze pe cei care au făcut amfiteatre din beciurile închisorilor (Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru, Jurnalul fericirii)? Mărturia gravă a unui om de vază călit în puşcăriile „obsedantului deceniu” este, iată, întreruptă arbitrar înainte de a se termina, ca să auzi ritmurile dansante ale unei melodii înrudite cu Cotton Eye Joe. La Radio România, post public, iar nu la un post de radio privat, unde o astfel de emisiune nu ar fi intrat oricum în grila de programe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu