Radu Beligan despre viaţă şi teatru

Emoţionantă reîntâlnire cu Radu Beligan (n. 1918), la Teatrul German din Timişoara. Povestea devenirii lui artistice (un mini compendiu) punctează întâlniri cu personalităţi din lumea teatrului, literaturii, muzicii, filmului: Laurence Olivier, Philippe Noiret, Lucia Sturza Bulandra, Alexandru Giugaru, Victor Ion Popa, Grigore Vasiliu-Birlic, Jean Georgescu, Ion Iancovescu, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Sică Alexandrescu, Camil Petrescu, Lucian Pintilie, Mircea Albulescu.

Aforismele din marii clasici îi aduc pe Shakespeare, W.A. Mozart, Oscar Wilde, Dali, Cezanne ş.a. pe scena de unde longevivul actor îşi depănează amintirile. Sunt pomenite piese şi filme de succes în care a jucat sau încă mai joacă (Steaua fără nume, O noapte furtunoasă, Rinocerii, 1 aprilie, Danton, Egoistul) sau care s-au jucat cu succes, sub directoratul său, la TNB (Danton, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Caligula, Cui îi e frică de Virginia Wolf?, Aşteptându-l pe Godot ş.a.).

La despărţire, aplaudându-l şi ovaţionându-l minute în şir (în acordurile melodiei My Way, cântată de Frank Sinatra), mulţi au lăcrimat. Prin Radu Beligan şi datorită lui, cei veniţi să-l (re)vadă s-au reîntâlnit – vreme de un ceas şi jumătate – cu întreg veacul XX. Le-a vorbit un om care a înţeles că nu trebuie să se lase îmbătat de succesul facil, că scurta noastră viaţă trebuie trăită „la clasa întâi”, că artistul trebuie să rămână mereu un elev, iar omul, dacă nu vrea să se zdrobească, trebuie numaidecât să iubească.