Un film ca un praznic - Aferim!

I-am recomandat Aferim! prietenului meu Paul Slayer Grigoriu, încredințat fiind că e pregătit să se bucure de el. Paul e și sensibil și inteligent ca să se ferească deopotrivă de smintelile „ortodoxiste” (și „naționaliste”), cât și de cele „raționaliste”. De aceea s-a numărat printre cei care au primit precum este un film ca După dealuri, de exemplu. (Și a scris despre el în detaliu aici: http://paulslayer.blogspot.ro/2013/02/dupa-dealuri-impresii-de-cinefil.html). Răspunsul lui Paul: „Serios? Acum, că mi-ai spus, mă voi duce. Altfel nici nu mă gândeam, când am văzut că e cu teme corecte politic, bullshit despre „persecuția” țiganilor în România, am spus din start pas. Dar la așa recomandare, schimbăm planurile. Îți scriu după ce-l văd.” Îi aștept cu mare interes rândurile despre Aferim!. Drept care insist și încerc să-i spulber circumspecția. Pentru că mi se pare că Aferim! e despre persecuţia ţiganilor tot aşa cum După dealuri (asta au afirmat unii, alții, în uniforme preoțești, monahale, ori pur și simplu în uniforma ortodoxismului inchizitor, adesea în necunoștiință de cauză, influențați doar de trailerul filmului) e o propagandă anticlericală, antimonahală, în favoarea homosexualitații etc. Acest film „de epocă”, îi spun lui Paul, e un praznic așa cum nu întâlnești prea des în filmul românesc. E o desfăşurare de forţe de care se va delecta orice filolog, pentru că dialogurile nici nu sunt dialoguri, ci muzică. Remarcabile, de asemenea, sunt decorurile, imaginea, costumele, felul în care e pusă muzica („Trei parale”), montajul. Şi, mai presus de toate, o anume aşezare și o predispoziție spre tragic (lipsită de orice încrâncenare de felul celei din filmele lui Lucian Pintilie De trag clopotele, Mitică; O vară de neuitat) pe care credeam că numai Mungiu o are, în ziua de azi, la noi. Aferim, îi mai spun, e despre persecuţia ţiganilor tot așa cum Evanghelia e un text „rasist” împotriva iudeilor. Şi încă ceva: coloana sonoră uluitoare, ce aminteşte de conceptul coloanei sonore a Moromeților, impresionantă prin atenția la detaliu, la fiecare zgomot și replică din off. Plus trimiterile la Anton Pann, Budai-Deleanu, Creangă, Neagoe Basarab, Cehov, Boccaccio, Pintilie, Pasolini şi mulţi alţii, mai toţi (scriitorii) pomeniţi pe genericul din final. De neratat la cinema. Răspunsul lui Paul: „M-ai copleșit deja! :) Păi după așa o descriere mă duc chiar dacă aflu că de fapt e regizat de Remus Cernea! :)”