Suflet curajos și minte de filosof

Într-un apartament de bloc se ține o slujbă pentru ieșirea sufletului din trup (murise cineva). O tânără (Andreea) se refugiază în baie. De acolo răspunde laconic unor rude care – fără niciun rezultat – încearcă s-o convingă să li se alăture la rugăciune. Le vedem numai siluetele prin sticla mată a ușii de la baie. Fata umple cada și se îmbăiază, absentă. Se afundă în apa acoperită de spuma șamponului. Scena îmi amintește brusc de finalurile din Noiembrie, ultimul bal și Mouchette. La urmă, un alt glas – al preotului – o cheamă cu blândețe să participe la împreună-rugăciunea pentru sufletul celui căruia viața i se curmase brusc: fratele fetei, tânăr și el. Vocea preotului este tânără, sfătoasă. Pe el pare să-l asculte. O îndeamnă să „dea seama” de sufletele „celor adormiți” (în limbajul eclezial moartea nu este decât o adormire în așteptarea dreptei judecăți și a învierii de obște) care „se chinuie când sunt singuri”, adică atunci când cei încă în viață nu îi pomenesc în ruga lor. Nu seamănă defel cu preotul guraliv și „lumesc” din Aferim!, iar chemarea sa trimite mai cu seamă la scurt-metrajul lui Radu Jude, Ca o umbră de nor. Acolo, preotul somat să mărturisească dacă există învieri din morți, dacă a „văzut cu proprii ochi așa ceva”, îi invită pe cei doi amatori de astfel de „miracole” să vină pe la biserică. Altfel spus: doar în cadrul eclezial se poate cunoaște (trăi, lămuri) o minune, se poate desluși precum este un „semn”. În afara acestuia, nu există decât experiențe bizare, „paranormale”. Ultimele cuvinte ale preotului: „Te lăsăm să te pregătești, Andreea. Și te așteptăm.”

Cheia de boltă a scurt-metrajului Ocupat (Premiul pentru cel mai bun film românesc la „Timishort Filmfest 2015”), scris și regizat de Octav Chelaru, este tocmai această chemare la îmbsericirea minții, la cultivarea conștiinței ecleziale. Care poate începe, de exemplu, cu transformarea „ocupațiunii mintale” (titlul filmului spre asta trimite) a „omului recent”, fără rădăcini, ce spune (asemenea unui alt personaj „liber cugetător” din mai sus pomenitul scurt-metraj de Radu Jude): „Eu nu particip la așa ceva!”. (Acolo, „așa ceva” era o împreună-rugăciune pentru mai grabnica ieșire a sufletului cuiva.) Este o chemare la înnoirea minții, demers necesar dacă dorim să deprindem adevăratul curaj și adevărata înțelepciune. Ceea ce va scrie și filma Octav Chelaru de acum înainte, dincolo sau dincoace de ușa de la baie, va sta fie sub semnul cuvenitei pregătiri și ieșirii din ascunzătoarea băii întru bucurie și comuniune, fie sub semnul autismului nihilist, individualist și autodistructiv. Altfel spus, va trece și prin perete și-și va desăvârși lucrarea fie duhul blândeții, fie urâciunea pustiirii.

Starea cu care am rămas după film avea să-mi fie lămurită abia peste câteva zile, când am citit cuvintele Sf. Ioan Hrisostomul: „Despărțirea de un suflet iubit nu este o luptă ușoară, ci una care cere un suflet curajos și o minte de filosof. Cine știe să iubească cu adevărat, cine cunoaște puterea dragostei, înțelege aceasta.”