Pseudokinematikos 3 - Între viață și filme @ Cărturești, Timișoara

Am dorit să proiectez un film în cadrul lansării volumului Pseudokinematikos 3. Între viață și filme. Inițial m-am gândit la Toată lumea din familia noastră, dar locația aleasă (Cărturești Mercy, Timișoara), un spațiu extrem de primitor (m-am convins de asta în 2011, când am lansat acolo primul volum Pseudokinematikos), dar nu tocmai ideal pentru un lung-metraj urmat de discuții. Sau, cine știe, poate data viitoare, la o altă oră, ar putea ieși ceva.
Am rămas la Radu Jude și am optat până la urmă pentru scurt-metrajul său, Alexandra. Îi mulțumesc pentru amabilitatea cu care ne-a dat undă verde. Cred în cinema-ul lui Radu Jude (cel cuprins între Lampa cu căciulă și Inimi cicatrizate, aștept și ceea ce va face în continuare), în semnele sale de atenționare cu care mulți încă nu s-au obișnuit. Văd în ele (așa cum văd în filmele lui Cristian Mungiu și Cristi Puiu) mult mai mult decât o agendă politică. Și asta pentru că - la o privire atentă - oferă destule nuanțe și destulă poezie. Filmele lui Radu Jude - fruste, (hiper)lucide - mă conving, recunosc, mai ales atunci când surprind inocența neprotejată.
Am fost bucuros de toți cei care - cunoștințe mai noi sau mai vechi - au umplut etajul 1 al librăriei în care, înainte și după proiecția cu filmul lui Jude, am dorit să se audă muzici de film de Adrian Enescu. I-am avut aproape pe câțiva oameni dragi mie: domnii Cornel Ungureanu, Daniel Vighi, Lucian Ionică, Alin Gavreliuc, Lucian Mircu, pe editorul cărții Ionuț Trandafirescu. Apoi, Aida și Teofil ne-au cântat la pian, respectiv, vioară. Theodor a încheiat seara cu trei piese (la pian): Alunelul (Marțian Negrea), tema din filmul Amelie (Yann Toersen) și Felitza (Yanni).
Film, eseuri pe maginea unor filme și a unor experiențe de viață, muzică clasică. Ceai (on the house), vin și biscuiți. O seară, zic eu, reușită. Pseudokinematikos 3. Între viață și filme - Editura Filos, București, 2016. Un adevărat team work.