Adrian ENESCU |
marți, 27 decembrie 2016
Duios Enescu trecea
Cu câteva săptămâni în urmă un amic mi-a spus, oarecum nedumerit, că a trecut aproape neobservată în mass media plecarea la cele veșnice a muzicianului Adrian Enescu. Într-un fel, am zis, e de înțeles. Nu doar pentru că suntem în România, ci și pentru că Adrian Enescu a fost o prezență foarte discretă. În plus, nefiind cantautor, a rămas mereu în spatele muzicilor sale. Cunoscuți sunt interpreții pieselor sale pop (Crina Mardare, Loredana Groza, Silvia Dumitrescu, Gabriel Cotabiță, Angela Similea, Dida Drăgan), dintre care o parte sunt și acum celebre, cunoscute sunt unele din filmele (peste 60) pentru care a scris muzica (Ciuleandra; Ringul; Noi, cei din linia întâi; Mircea; seria Ardelenilor; Pas în doi; Concurs ș.a.) - mai ales înainte de 1990. Sau câteva spectacole de succes de pe scenele bucureștene (Zbor deasupra unui cuib de cuci, Caligula, Iluzia comică, Triumful dragostei, Bach Files). În ultimii zece ani, Enescu s-a ocupat mai ales de muzică de scenă, de jazz și de muzică simfonică de concert. În general, urechile melomanilor din România nu primeau cu bucurie combinațiile electronice, atunci când rezultatul era un poem de factură simfonică în straie electronice. Ori, Adrian Enescu a fost unul din cei mai străluciți promotori ai acestui tip de muzică - nu numai la noi. (Câți știu că el s-a ocupat de secția ritmică și orchestrația multor piese cântate de Sandra sau de orchestrația proiectului Enigma de Michael Crețu?) Prin urmare, e de înțeles și lipsa de vâlvă pe care a făcut-o plecarea spre alte meleaguri a unuia din cei mai interesanți, mai inovativi compozitori și orchestratori din România, comparabil doar cu energia debordantă a lui Richard Oschanitzsky. E astfel de înțeles și ignorarea lui în cele mai multe știri și slide-showuri cu marii români dispăruți în 2016 pe care, la sfârșit de an, le promovează chiar mega-trusturi precum Adevărul (!). Mare român este, de exemplu, Gyuri Pascu, prezent în toate pomenirile dispăruților de peste an. Deși a revoluționat muzica în România, Adrian Enescu, poate să mai aștepte. Mult și bine. Acesta e adevărul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu