Ovidiu

Ovidiu Roateș mi-a fost, în anii de liceu, cel mai apropiat partener de dialog pe teme de muzică, literatură, teatru, cinema. Am vizionat filme la cinemateca de la Casa Tineretului, în sălile de cinema timișorene. Am comentat deseori cărți de Dostoievski și Joyce, filme văzute la posturile TV Belgrad, Novi Sad și Budapesta. Am descoperit împreună filme de Fellini, Tarkovski, Mihalkov, Klimov, Wajda, Zanussi, Antonioni, Bergman, Forman, Istvan Szabo, Woody Allen ș.a. Am fost fani Dan Pița, Mircea Veroiu, Alexandru Tatos și Mircea Daneliuc. Mie-mi plăcea mai mult Concurs, lui Glissando. Am fost amândoi încântați de Dreptate în lanțuri și Pas în doi, de Probă de microfon și Secvențe. La începutul degringoladei post 1990 am aflat că timpul n-a mai avut răbdare cu el. Era student încă la - cred - Mecanică. Într-un chip nevăzut, Ovidiu - născut pe 16 iulie - e printre noi, foștii lui colegi de liceu încă neajunși la „marea trecere”, atunci când ne mai adunăm să povestim și să retrăim bucuria anilor de liceu...