Revăd, într-o singură zi, Meandre de Mircea Săucan şi Secvenţe
de Alexandru Tatos. Primul, un film-bornă al cinematografului românesc de
tip conotativ, poetic, sugestiv. Din aceeaşi familie cu Viaţa nu iartă de Manole Marcus & Victor Iliu, Nunta de piatră de Mircea Veroiu &
Dan Piţa, Concurs şi Pas în doi de Dan Piţa, 100 lei de Mircea Săucan.
Meandre de Mircea Săucan
Cel de-al
doilea, unul din vârfurile cine vérité-ului
românesc, este înrudit stilistic şi ca tip de atmosferă cu Reconstituirea lui Lucian Pintilie, Cursa, Proba de microfon şi Croaziera
de Mircea Daneliuc, Casa dintre
câmpuri de Alexandru Tatos, O lacrimă
de fată de Iosif Demian, La capătul
liniei de Dinu Tănase. Meandre marchează
o culme de ne-egalat, pe când Secvenţe anticipează
poetica „minimalistă”, „directă”, din aşa-zisul „nou cinema românesc” de după
anul 2000: Moartea domnului Lăzărescu; 4
luni, 3 săptămâni şi 2 zile; A fost sau n-a fost; După dealuri ş.a..
Secvenţe
de Alexandru Tatos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu