sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Printre vârfuri



Revăd, într-o singură zi, Meandre de Mircea Săucan şi Secvenţe de Alexandru Tatos. Primul, un film-bornă al cinematografului românesc de tip conotativ, poetic, sugestiv. Din aceeaşi familie cu Viaţa nu iartă de Manole Marcus & Victor Iliu, Nunta de piatră de Mircea Veroiu & Dan Piţa, Concurs şi Pas în doi de Dan Piţa, 100 lei de Mircea Săucan. 

Meandre de Mircea Săucan

Cel de-al doilea, unul din vârfurile cine vérité-ului românesc, este înrudit stilistic şi ca tip de atmosferă cu Reconstituirea lui Lucian Pintilie, Cursa, Proba de microfon şi Croaziera de Mircea Daneliuc, Casa dintre câmpuri de Alexandru Tatos, O lacrimă de fată de Iosif Demian, La capătul liniei de Dinu Tănase. Meandre marchează o culme de ne-egalat, pe când Secvenţe anticipează poetica „minimalistă”, „directă”, din aşa-zisul „nou cinema românesc” de după anul 2000: Moartea domnului Lăzărescu; 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile; A fost sau n-a fost; După dealuri ş.a.. 
 Secvenţe de Alexandru Tatos

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu