Devenirea întru fiinţă - Constantn Noica

titlu: Devenirea întru fiinţă
autor: Constantin Noica
editura: Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981
număr de pagini: 390

Cartea lui Constantin Noica este un eseu (o „încercare”) pe marginea filosofiei tradiţionale.

Sinopsis: Filosoful de la Păltiniş analizează rolul cercului în conştiinţa filosofică şi în filosofia spiritului şi a fiinţei. De asemenea, explorează semnificaţia fiinţei („capăt şi sfârşit de drum”) şi a dimensiunii sale etice (morale),  însemnătatea omului, a culturii şi a actului filosofic (a căror existenţă „ar trebui să se petreacă în cerc”).

Căutarea, ca devenire, nu e posibilă decât dacă, într-un fel, „deţii dinainte ceea ce cauţi” (ceea ce presupune, paradoxal, că „Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit deja”). Prin cultură, din care nu trebuie să lipsească o „conştiinţă filosofică” (sau reflexivă), omul este investit să desluşească discernământul şi „să rânduie ceea ce a văzut”. La fel şi omul, care „nu e simplu om, simplu sine”, este înzestrat cu o conştiinţă „întru ceva” (dincolo de sine).

Eticul s-ar afla undeva între „ce-ţi place” (ca la antici) şi „ce trebuie” (ca la Kant). Căinţa (întoarcerea gândului asupra gândului, asupra faptei săvârşite) naşte „conştiinţa etică”.Experienţa fiului risipitor din parabola evanghelică arată că libertatea sa nu ţine de „ceea ce ne place”, ci de o „rânduială”. Fratele fiului (una din temele principale din Jurnalul filosofic), cel care „trăise aşa cum trebuie”, este numai o „conştiinţă etică” fără conţinut, care funcţionează în gol.

Orientarea axiologică este „principiul motor al existenţei”. Raţiunea este „omul însuşi, în posibilitatea lui de a realiza şi de a incorpora valori”. Omul credinţei – arată Noica – făcea acelaşi lucru. Şi pentru el „răul” (absenţa binelui) este „prins cu necesitate în lanţurile binelui, întocmai unui sclav”. Iar binele este „descoperirea firii omului, devenirea întru fiinţă” (care – în cuvintele şi trăirea „celuilalt Noica”, adică a Părintelui Ieromonah Rafail, fiul filosofului) este însăşi Ortodoxia, „esenţial trăită”.

sursa: http://hyperliteratura.ro/devenirea-intru-fiinta/#.UMhOPKycSao