Credinţă, căinţă, moarte

Andrei Tarkovski - Stalker (1979)

„Căinţa – una din marile realizări ale spiritului uman – este discreditată în zilele noastre. Ea, se poate spune, a dispărut cu totul din universul moral al omului contemporan. Numai omului i-a fost hărăzit să se căiască, nimănui altcuiva. ... S-ar părea că omul contemporan nu are nevoie să profeseze o credinţă, îi va fi de ajuns să cunoască aceste învăţături moarte în cadrul unei informaţii istorice generale, nu mai mult. ...Gândurile dinaintea morţii ajung drept la Dumnezeu, pentru El este important ce gândeşte omul înainte de moarte, şi după asta Dumnezeu îi judecă pe oameni. Gândurile cele mai de pe urmă sunt întotdeauna curate şi cât se poate de sincere.” Cinghiz Aitmatov, Eşafodul