"Veacuri de‑a
rândul – şi acum mai mult ca oricând – până şi oamenii de bună credinţă (mai
ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi,
creduli şi fiinţe pierdute cu firea. În vreme ce creştinismul e de fapt clocot, e scandal, e „curată nebunie”, mai
îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă; e aventură, e happening
– e cel mai formidabil happening. Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e
de toate, dar e în special un mod de a trăi, e soluţie şi reţetă de fericire...
Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă – dar nu searbede şi monotone, ci pe
calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai
riscante. Un trapez la înălţime – şi nici o plasă dedesubt. Nu înţeleg cum de
nu văd pelerinii aventurii şi petiţionarii fericirii că trec pe lângă ceea ce
caută..."
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
Ospitalitatea lui Avraam |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu