Theodor 12

Theodor, la 12 ani, este mult mai aşezat decât eram eu la vârsta lui. Cuminţenia lui, faţă de neliniştea şi neastâmpărul meu (de atunci şi din totdeauna), îmi este lumină, călăuză şi întărire. Prin felul său special de a fi, de a gândi şi de a asculta mă ruşinează şi mă bucură. Iar bucuria este un dar - este însuşi darul! - pe care se cade a-l recunoaşte mereu, a-l cultiva, a-l înmulţi. În numele Celui responsabil cu darurile desăvârşite. Numai de-am avea puterea şi răbdarea de a ne mira fără de oboseală!... Şi de a ne bucura, mereu, împreună.