În căutarea lui Ulise

Pace în Itaca - montare a Teatrului Maghiar de Stat Timișoara după romanul lui Marai Sandor, în regia lui Boris Lijesevic - se putea numi și În căutarea lui Ulise (sau a adevărului, a divinului din om, a pietății filiale nicicând cunoscute). 

El, Ulise, a venit din războiul troian. După o absență de aproape douăzeci de ani însă, e mai degrabă un străin, un cvasi-necunoscut. De aceea Penelopa, Telemah și Telegon (fiul lui Ulise cu Circe) spun că l-au cunoscut - în parte - doar ca soție, fiu și … ucigaș. Secvența finală: pe scena întunecată, câteva personaje cu o lumânare aprinsă în mână, învăluite de acordurile elegiace ale muzicii lui Cari Tibor. Ulise, rănit fatal de Telegon. Moare (așa cum îi prevestise oracolul din Delphi) în brațele Penelopei, dar nu înainte de a-și îmbrățișa fiul paricid și de a-i porunci acestuia s-o ia de soție pe Penelopa, iar lui Telemah s-o ia de soție pe Circe. Care Circe își transformă vizitatorii în porci hrănindu-i cu porții de hamburger și Coca Cola de la McDonald’s. (Îmbrățișarea celui ce pare înviat din morți mi-a amintit de scena din Dancer in the Dark, în care Bjork îl invită la dans pe vecinul polițist pe care - nu fără motiv - tocmai l-a ucis. El se ridică din balta de sânge și valsează cu ea, apoi se prăbușește la loc.)

Toți actorii din Pace în Itaca sunt buni și foarte buni, sunt foarte „de acolo”. (Cu la fel de multă dăruire i-am urmărit, pe scenă, și în Incendii și Opera cerșetorilor sau în concertul de romanțe, Zi-i.) Totuși, parcă se detașează - de la o considerabilă distanță - interpreta lui Calypso, Andrea Tokai. Intensitatea cu care-și trăiește rolul e copleșitoare. 

Andrea Tokai (Calypso), Kiss Atila (Telemah)

Ildiko Jarcsek-Gaza (Elena)

Pace în Itaca

Csata Zsolt (Telegon), Emilia Borbely (Circe)

Etelka Magyari (Penelopa), Zsolt Anstras Bandi (Ulise)

Regizorul Boris Ljiesevic