Happiness

La box office, pe ecranul electronic dreptunghiular cu filmele din program, în dreptul lui Toni Erdmann scrie „comedie”. Atât. În sală însă – dacă intri – te așteaptă nu atât o comedie, ci mai degrabă o comedie umană, o tragi-comedie (însă cuvântul acesta – „tragedie” – nu mai e la modă, sperie publicul, chiar și atunci când e mascat de eufemismul „dramă”), ceea ce e cu totul altceva. Un fel de haz de necaz sau de-a râsu’-plânsu’. Interesant (și surprinzător) e dozajul de spleen, de comentariu social și cultural, de umor (inteligent, auto-ironic, pe fondul unor teme serioase), de tandrețe. Totul într-un film de 162 de minute ce comunică, surprinzător, prin expresivitatea actorilor, chiar și atunci când aceștia nu au vorbe. (Cristi Puiu nu e singurul care nu se înduplecă să taie din bogatul material filmat pentru a-și spune povestea în 90 de minute.) Vecinătățile acestui Toni Erdmann? Iată doar câteva: La dolce vita (Fellini), Happiness (Solondz), Celebrity (Allen), La Grande Bellezza (Sorrentino) și ... Sieranevada (Puiu). Toate, variațiuni pe aceeași temă: fericirea. 

Toni Erdmann - Premiul FIPRESCI la Cannes 2016