Cu ce se mănâncă filmul de autor?

Poa' să se dea peste cap regizorii de cinema - cei inovatori, cei căutători de limbaj, de adevăr cinematografic, de firesc artistic. Publicul majoritar - comod, interesat de „poveste”, furat de interpretarea câte unui actor sau de o muzică ori un piesagiu - se uită tot la ce vrea și știe. Publicul minoritar (acum și întotdeauna) caută o viziune de autor. Pentru că există filme de autor și filme pur și simplu (adică filme „de studio”, tributare unui gen sau altul, filme după o „rețetă” ș.a.m.d.). Robert Șerban mă apostrofa zilele trecute, pe facebook: cum adică „film de autor”? Nu orice film e de autor? Nu orice film (ca orice roman) are un autor al său, regizorul bunăoară, ce, există muzică de autor sau literatură de autor? Nu există, i-am răspuns. Termenul e specific teoriei filmului. Pentru că nu e de ici, de colea, să ajungi să ai o viziune, să ajungi - ca regizor - să creezi (cu ajutorul celorlalți membri ai echipei: actori, scenarist, directorul de imagine, compozitor sau/și sound designer, autor al decorurilor, monteur etc.) o atmosferă pe care publicul, treptat, să o recunoască drept a ta. Unii regizori au făcut mereu filme de autor (în România, Mircea Săucan, Lucian Pintilie și Alexandru Tatos; alții - dintre cei mari - au făcut cel puțin un film de autor, însă și multe în care amestecau verzi cu uscate). Ideea e următoarea: vedem ceea ce căutăm să vedem. Suntem părtași la exact atât adevăr filmic pe cât ne dorim să descoperim. Nici mai mult, nici mai puțin. Pe de altă parte, e și de înțeles: într-o lume saturată de telenovele și de „filme de gen”, e foarte greu să descoperi și să mai ai răbdarea să deslușești semnele unui stil regizoral, expresia unui film care evită orice derapaj dolorist sau ideologizant. Pentru că „burțile” sentimentaliste ori ideologice au devenit, pentru mulți privitori la cinema „ca la teatru”, a doua natură. Și totuși, aici, ca în altă parte, scapă numai cine poate. Acum aștept să redescopăr atmosfera din Toni Erdmann, filmul german propus și finalist la Oscar 2017, în cadrul proiecției de miercuri (18 ianuarie, ora 18.30) de la Casa Artelor.

Labirint - grafică de Klara Tamas