Gustați și vedeți că bun este Cinema-ul!

Cu 30 de minute înaintea începerii proiecției cu Dimineața care nu se va sfârși (în regia preotului-regizor Ciprian Mega), la cinema Timiș din Timișoara, la casa de bilete era un singur mușteriu. Un tip de vreo 40 și ceva de ani voia să știe dacă acolo rulează „filmul ortodox”. Nu mă pot abține și spun: „Nu e ortodox, e protestant!” Bărbatul se uită nedumerit la mine. Spun din nou: E ortodox, nene, scrie și la început. Are certificat de botez cu ștampilă și semnătură. Așa e? Mă uit la doamnele de la casă - cunoștințe vechi de 20+ de ani, din vremea când organizam un program de cinematecă la un alt cinema din cetate - și le întreb: Nu-i așa că n-ați scos genericul unde scrie că e ortodox? Sunt singurul căruia îi arde de glumă, așa că schim vorba: Câte cojoace să pun pe mine? Aveam să mă conving că nu era nevoie de mai multe cojoace. Unul și bun a fost de ajuns. Doar că mi-a părut rău că mi-am lăsat acasă pantalonii de ski.
Sincer, mă așteptam să văd mai mulți preoți în sală (au fost, cred, vreo trei, cu tot cu preotul-regizor). Așa cum - în urmă cu vreo zece ani - am văzut la Teatrul Național, când a venit Dan Puric să joace în spectacolul de pantomimă Don Quijote. La conferințele lui, publicul evlavios ar sta și agățat de candelabre (stătea, cel puțin), astfel că au reușit atunci să se mobilizeze en masse o droaie de preoți cu nevestele lor. Lume despre care știam prea bine ce crede și despre teatru și despre cinema. Dar, deh, era teatru ortodox, cu apostolul mim al neamului. Așa mă așteptam să fie și-acum. Cei peste una suta spectatori au rezistat cu stoicism (sau cu nevoință) la intemperiile din sală. Bravă obște!
În ceea ce mă privește, m-a emoționat interpretarea Elei Ionescu și chiar cred că povestea (scrisă tot de Ciprian Mega), dacă era supervizată de un - cum să-l numesc? - consilier artistic, dacă ar fi intrat cineva în replici și-n ilustrația muzicală, dacă ar fi pus cu totul altfel accentele, ar fi ieșit o poveste dramatică. Dar pentru asta, era nevoie de o preocupare sinceră de a găsi amănuntul semnificativ, de a capta adevărul cinematografic - fără să se piardă invocata candoare, despre care preotul-regizor susține că ar lipsi, chipurile, din filmele remarcabilului Nou Val Românesc, „cenușiu și steril”.
Cum ar veni, la îndemnul din film, „Gustați și vedeți că bun este Domnul!”, am putea să răspundem (noi, cei care căutăm cinema de expresie, nu de ilustrație): „Gustați și vedeți că bun este Cinema-ul!” Inclusiv cinema-ul realist și neorealist (început de Rosellini, De Sica, Pasolini, Visconti ș.a.), inclusiv filmul experimental (Truffaut, Godard, Bunuel, Antonioni), inclusiv cine-verite-ul românesc (Pintilie, Tatos, Daneliuc, Demian, Puiu, Mungiu, Jude).