De 1 mai, mama pleca - în 2011 - în vacanța cea mare. Îmi amintesc de cuvintele lui Soljenițîn din Pavilionul canceroșilor: „E atât de greu să crești un fiu fără tată! Pentru asta ar fi nevoie de-o armătură în viață, de-un fir călăuzitor, dar de unde să-l iei? Într-un fel sau altul, mereu se găsește ceva care să te-abată într-o direcție sau alta.” Într-un fel, călăuza pe care am căutat-o, chiar și atunci când mă mai purtam după cum mă tăia capul, este tot roada rugăciunilor mamei de a-mi găsi acel „fir călăuzitor”. Chiar și atunci când, abătută într-o direcție sau alta, mama va fi spus: „Facă-se voia mea”! Poartă-ne în gând mereu, mamă dragă, așa cum te purtăm și noi, până ne-om întâlni iar, la reuniunea cea mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu