Păguboșii

Fii cu ochii pe fericire (foto: Dinu Lazăr)

Doi foști colegi, la reuniunea de clasă de 30 de ani de la terminarea liceului. Doi păguboși printre profitori. Unul, Petru (Dinu Manolache), este pictor în Franța. Și - la fel ca actorul care l-a jucat - este măcinat de o boală necruțătoare. Revăzându-și colegii de altădată, nu le înțelege argoul („Ce-s ăia parai?”) și, în general, se simte stingher în toată forfota evenimentului organizat, la una din vilele lui Ceaușescu de la Snagov, de fiul unui fost securist ce susține că „ideologiile sunt cameleonice”. Celălalt păgubos e Mihai (Dragoș Pâslaru), care - înainte de 1990 - nu-și putea ține gura și, după câteva zile de pârnaie, a fost „mutat diciplinar” în ... Statele Unite. Acum s-a întors în țară, după o carieră de jurnalist peste ocean, și vrea să-și publice memoriile. Naiv, a semnat contractul cu editura condusă de tatăl-fost-securist al fostului coleg de liceu, care a ajuns patron al unui concern media („Activ TV”). Citind Balada păguboșilor de Miron Radu Paraschivescu (în volumul lui Virgil Ierunca, Semnul mirării), mi-am amintit de filmul lui Alexandru Maftei de la sfârșitul anilor 90, cu Dragoș Pâslaru și Dinu Manolache:

Orișicând, oriunde, orișice-ar fi

pe orice meridian sau paralelă

neapărat îi veți întâlni pe cei păguboși

Aceștia nu sunt un neam, o familie, o clasă, o castă sau o rasă,

aceștia sunt o specie existentă în toate semințiile

speța păguboșilor

Ei sunt păguboși cum alții sunt profitori

iar certul păguboșilor câștig e conștiința

că pe lume sunt aceste două ireductibile specii

a celor păguboși

și a celor profitori

căci e un eroism patetic și frumos

în bătălia pe care o dai ca să ieși

sau ca să te menții în condiția de păgubos

spre a-ți alege, ca printr-o sită, destinul.