duminică, 25 martie 2018

Despre un anume loc geometric

De praznicul Buneivestiri - „începutul mântuirii” pentru ființa zisă om - mă gândesc la monahul Daniel Cornea (+2017), care - în volumul său testamentar, Cinema-ul o lectură îmbisericită. Pentru o teologie ortodoxă a frumosului - propunea ca loc al iconicității filmului-icoană (moving icon) nu sala de cinema (ori de cinematecă), ci ... tinda. Adică „locul în care Biserica și lumea își deschid reciproc brațele și își revendică în permanență loialitățile”. Este vorba despre Biserca înțeleasă ca „noutate radicală instituită de Sfânta Treime”, iar nu ca o religie / sectă în plus. Cu atât mai puțin o grupare politică. Distincția e greu de priceput atât de „ecleziofobi”, cât și de pietiștii din Biserică. Este chiar Biserica despre care vorbește preotul din mediu-metrajul lui Radu Jude, O umbră de nor, atunci când este întrebat dacă „există miracole”, dacă a văzut vreun miracol „cu proprii ochi”. Replica sa: „Veniți la Biserică!” Ceea ce s-ar traduce nu atât (sau nu numai) prin sugestia unei translații spațiale, dinspre lumea „profană” spre spațiul „sacru” al Bisericii-zidire (și, implicit, al Bisericii-instituție), cât prin îndemnul la îmbisericirea minții, la activarea unei conștiințe ecleziale. Andrei Tarkovski, în anii 80, era convins că Biserica - cel mai nobil ideal uman - „s-a prăbușit”, iar omul nu a născocit un altul. Și totuși, toate filmele sale - deghizate în diverse genuri: de război, istoric, S.F., biografic, dramă etc. - nu sunt decât o nostalgie după uitata civilizație eclezială. Pentru că ea, Zona, este cadoul cel mai de preț oferit omenirii de către Ceatorul ei „ca să o fericească”. Pentru că doar acolo, în Zonă (și prin Zonă), omul devine om. Om, adică om liber, om demn, om întreg. Da, numai că pentru a înțelege astfel cum stă treaba, e nevoie să ți se descopere frumusețea liturgică. Așa cum i s-a întâmplat omului de știință (!) Basarab Nicolescu (născut pe 25 martie 1942) atunci când - la 12 ani - l-a întâlnit pe Părintele Galeriu. Despre „educația religioasă personală, față către față, cu mare blândețe și înțelepciune”, despre discuțiile lor „despre infinit și problema răului” povestește cunoscutul savant de origine română în Convorbiri literare nr. 2, 2018.  Basarab Nicolescu a avut noroc: când l-a întâlnit pe Părintele Galeriu era - încă - „avid de răspunsuri la întrebări fundamentale”...
Bunavestire - Andrei Rubliov

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu