miercuri, 26 septembrie 2018

Avalanșa - un altfel de teatru. La TMT.

Avalanșa (TMT)
În Noaptea Albă de la TMT am primit invitația de a veni, două zile mai târziu, la spectacolul Avalanșa. Îl recomanda unul dintre actori, Andras Bandi Zsolt. Și-am venit. Am descoperit încă o dată cum echipa TMT s-a întrecut pe sine. De data asta printr-o montare extrem de bine articulată scenografic (Dorotheea Iordănescu, autoarea și a „universului sonor”) și prin light design (Ștefan Iordănescu), cu o poveste extrem de călduroasă (autor: Tuncer Cücenoğlu), în ciuda temperaturilor scăzute la care trăiesc personajele. Un cătun în vârf de munte. În jur, munți înzăpeziți de pe care zăpada se poate rostogoli în avalanșă la cel mai mic zgomot. De aceea - ca-n filmele lui Mungiu - toate personajele vorbesc alene, în șoaptă. De aceea femeile au dreptul să nască doar trei luni pe an. Dacă se întîmplă ca vreuna să nu facă ascultare și să se bucure de noaptea nunții în afara rânduielii stabilite prin niște nescrise legi de bătrâni, riscă să moară cu zile într-un sicriu anume pregătit. Astfel, nici țipetele ei, nici ale pruncului nou-născut, nu amenință viața întregii comunități - „binele colectiv”. Mi-a plăcut să văd, în acest spectacol jucat parcă în slow motion, cum trei generații se așează la masă, cum cei bătrâni își amintesc de tinerețe, cum își mărturisesc - în povești mereu reluate - conștiința vinovată. Cum, în fine, viața e mai tare decât conformismul dictat de legile străbunilor pentru „binele comun”. Cum viața merge mai departe tocmai pentru că se găsește cineva care să încalce „așezămintele bătrînilor”, atunci când ele, ca-n tragediile antice grecești, impun jertfa de sînge. Cum o echipă de artiști pune în scenă o poveste atemporală, ce s-ar putea întâmpla în oricare vârf înzăpezit de munte, indiferent de țară, fără să țină seama de ritmurile și așteptările lumii noi care a ieșit de mult din „primitivismul” unei comunități „tradiționale”. Este, avea dreptate Bandi, un altfel de teatru. O montare ce te copleșește în primul rând vizual. Dar cumințenia și echilibrul ei, ce vin parcă din altă lume, poartă - nu se poate altfel - amprenta regizorală a lui Kedves Emoke. Și, evident, a întregii trupe de actori, care continuă să mă surprindă cu fiecare spectacol.
Avalanșa (TMT)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.