Mofturi 2018

În 1981, Victor Rebengiuc scria, în revista „Cinema”, că publicul românesc este pregătit pentru filmul De ce trag clopotele, Mitică?, de Lucian Pintilie, care tocmai fusese interzis. Pe considerente (oficiale) că, vezi Doamne, publicul românesc nu ar fi încă pregătit pentru o asemenea viziune, pentru un asemenea tip de cinema, pentru o asemenea cinematografiere a realității românești de la sfârșitul secolului 19 - începutul secolului 20. (Dar numai de atunci?!)

Am revăzut, pe 25 decembrie, acest tur de forță al cinematografiei românești. Demers fără precedent până atunci, în România, dus mai departe tot de Pintilie, după 1990 (cu tot ceea ce avea să mai regizeze în cinema). Ce destin: să aștepți zece ani, de la Reconstituirea, ca să mai filmezi în România. Apoi să aștepți încă zece pentru a reveni, în plină forță (când toți „greii” din breaslă par să și-o fi pierdut) și a te menține la cote înalte până la capăt. (Între 1973 - 1989, Pintilie nu a așteptat pasiv, a regizat cu succes spectacole de operă și teatru în Europa și a regizat pentru televiziunea iugoslavă Salonul nr. 6 dipă Cehov.)

La aproape 30 de ani de la comentariul lui Victor Rebengiuc îmi pun întrebarea dacă s-a schimbat ceva în mentalitatea publicului românesc de film. Dacă acum, la începutul mileniului trei, când are parte - în malluri, că doar acolo - cu mici excepții - mai sunt cinema-uri în România - de ultimele blockbusters made in the USA, când are parte de televiziune prin cablu, prin satelit, prin internet etc., poate recunoaște întreaga dimensiune a oglinzii pe care Lucian Pintilie a pus-o lumii românești. Nu doar în Mitică. Mai exact: nu atât dacă poate recunoaște, ci dacă poate primi. Pentru că fanfaronada patriotismului e aceeași. La fel francofonia snoabă (acum e americofonie, europofonie). Sau zăpăceala personajelor care se întreabă, tâmp, de ce trag cloptele. Sau zeflemeaua dusă la extrem. Sau ciordeala, mititeii la grătar și varza cu carne. Sau poleiala de „civilizație” ce urmează să se înalțe - spre admirația Europei - pe locurile unde altădată ciobanii umblau cu oile. 

Și încă ceva. Dacă 2021 o să apuce Timișoara nepregătită pentru anul în care va fi capitală culturală europeană, consolarea ne-o putem găsi tot în filmul lui Pintilie. Cu peste 40 de ani în urmă, el a fost cel care, profetic, avea să aducă pe ecran mofturi și o anumită atmosferă de mahala ce vin ca turnate și culturnicilor lumii de acum. Nu doar din vestul țării. El a regizat - fără să bănuiască - și geometriile capitalei culturale Timișoara, 2021. El, care a vrut ca ultima replică a filmului De ce trag clopotele, Mitică? să fie „Lasă-i, mă, să moară proști!” Un film care, în România, se continuă la nesfârșit.