Întoarcerea acasă

În timp ce așteptam la rând, la poștă, să primesc coletul cu cartea De la baptist la Bizanț pe care - cu ani în urmă - am tradus-o pentru editura lui Virgil Baidoc, am răsfoit antologia alcătuită de Pr Constantin Coman, Duhovnici români în dialog cu tinerii. Spunea acolo Pr Constantin că vremea noastră e sufocată de vorbe, vorbe, vorbe. De conferințe și povețe, de predici. Ceea ce lipsește însă e fapta, trăirea, realitatea. Suntem, cum ar veni, afumați de idei, suntem puși pe sfadă, pe corectare (corectarea altora), pe amarnice și inutile polemici. ... Între timp am ajuns la rând și am primit coletul cu câteva volume proaspăt apărute la Editura Theosis pentru care am mai tradus câteva cărți (și unde Virgil mi-a publicat primele două volume din Pseudokinematikos).
Jurnalul de bord al celui care, din 2004, este Părintele James Early, este - inevitabil - pricină de scandal. Cum adică? Un (nord-)american devine creștin ortodox? Dintr-atâtea religii și confesiuni și denominațiuni a ales Ortodoxia? Dar el n-a auzit de Iluminism, de Marx, de Nietzsche, de Darwin sau Freud? De cele două războaie mondiale și de atâtea atrocități din trecutul recent și îndepărtat? De corupția preoților, de antisemitism, homofobie, de pactul cu dictaturile ș.a.m.d.??!! Opțiunea sa (cum altfel?) pare unora - coreligionarilor săi baptiști de la sfârșitul mileniului trei și începutul mileniului patru - o apostazie, o „întoarcere la păgânism”. Ortodocșilor adormiți în „datinile de două mii de ani” și care văd în Ortodoxie o povară inutilă în veacul trepidant al descoperirilor științifice, al internetului și al clonărilor, li se va părea un moft pasul său. Și un gest absurd. Cum ar veni, asta-i exact ceea ce-i trebuia! Nu i-a fost de ajuns că militanții progresiști de acum câteva sute de ani i-au lăsat drept moștenire doar Biblia („eliberată” de Cărțile deutero-testamentare, firește și cu traduceri cât mai „aduse la zi”, cât mai „relevante sensibilității omului contemporan”)? Tradiția Ortodoxă i-a trebuit, cu alaiul ei de preoți și sfinți părinți, de icoane și sărbători, cu patria de oase a cuvioșilor martiri din atâtea și atâtea veacuri?!
În ceea ce mă privește, consider că aventura Pr James Early (criza sa, de la crisis, încercare, prilej de lămurire) e dintre cele mai fascinante, expresie a celui mai vrednic de admirație drum înapoi către casă. Pildă grăitoare (pentru cine are ochi și urechi să priceapă) și pentru cei botezați ortodox în pruncie. Poate mai ales lor. Cu precizarea - necesară - că „acasă” înseamnă nu un vițel de aur, nu o ideologie sau un partid, ori o zonă de confort și prilej de împăunare, ci un mod de a fi. Înseamnă - nu mai puțin - întoarcerea la poezie, la taină. Înseamnă trăirea tainei și asumarea ei, clipă de clipă. Pentru că, înainte ca cinema-ul să fie privirea unui poet asupra lumii și asupra sufletului omenesc, poezie (în sensul de îndreptar și cale întru desăvârșire) este și împreună slujirea lui Dumnezeu, adică Liturghia. Adică Împărăția Icoanei (care e cu totul altceva decât evlavia din tablourile religioase). Gestul Pr Early nu e nicidecum o „reglare de conturi” cu un zeu terorist și legalist care n-are altceva de făcut decât să aștepte faptele noastre de pioșenie și de autoîndreptățire. Înseamnă, de fapt, descoperirea experienței ecleziale, devenirea întru ființă (cum spunea Pr Rafail Noica, preluând expresia de la tatăl său după trup). În Cuvântul său înainte, Pr Constntin Necula, scria: „exigentă, convertirea obligă la exigență”. În nota aceasta se cuvine, cred, să primim îmbisericirea Pr Early.