Nina

Distanța dintre mine și mine (realizat de Mona Nicoară și Dana Bunescu) e, ce-i drept, co-produs de Ada și Alecu Solomon, dar la sălile din mall tot n-a ajuns. A fost proiectat însă în două rânduri (de Asociația „Marele Ecran”) la Casa Artelor. L-am urmărit cu mare drag și cu o simpatie crescândă pentru personajul carismatic care a fost Nina Cassian. Am revăzut scurte fragmente din documentarul lui Slavomir Popovici, Uzina, din 1963. Și am reascultat frânturi din muzica lui Anatol Vieru pentru acel film. Muzică pe care, aveam să descopăr, a prelucrat-o și amplificat-o pentru Suta de lei a lui Săucan (în 1972-1973). Lectura basmelor ei mi-a făcut poftă să-i caut scrierile pentru copii și să le citesc lui Ioan, Simeon și chiar lui Theodor. Nina Cassian, ca și Mircea Săucan, a fost vrăjită de himera comunismului, a acelui comunism folosit ca pretext (spunea ea în cele din urmă) pentru dictaturi și gulaguri. Distanța dintre mine și mine e distanța dintre comunista Nina și dezvrăjita de comunism Nina. Da, numai că atunci când a fost întrebată dacă s-a schimbat, ea a răspuns: „Voi v-ați schimbat!”
Reîntâlnirea lui Nina Cassian prin documentarul proiectat la Casa Artelor mi-a amintit de un text de al ei din 1979, despre splendidul film de televiziune al lui Alexandru Tatos, Casa dintre câmpuri: