Surreal

Avalanşa imaginilor de film involuntare: Coregraful Joe Gideon (Roy Scheider) din All That Jazz – intubat, perfuzii, mască de oxigen etc.; după operaţia pe cord deschis, în salonul de reanimare, se declanşează suita Hospital Hallucinations (cu melodiile: „There’ll Be Some Changes Made”, „Who’s Sorry Now”, „After You’ve Gone”). Alter ego-ul său (jucat tot de Scheider), pe post de regizor, îl ia pe platou (decorurile şi costumele sunt semne ale sălii de operaţie şi redau cu multă imaginaţie atmosfera de spital) ca să filmeze halucinaţiile din spital. Între scheciuri trebuia să rostească o replică. El, coregraful împresurat de perfuzii, sleit de puteri, abia rosteşte (de pe o targă) cu o voce sfârşită: „I don’t want to die, I want to live!”

***

Astă-seară, în intensiv szoba unde încă se mai află, mama mi-a mângâiat obrazul cu mâna ei dreaptă (partea stângă îi este încă afectată) şi şi-a făcut de două ori cruce. I-am spus că arată mai bine acum. ... Va fi simţit şi ea bucuria lui Gideon (din acelaşi All That Jazz), atunci când – următor intervenţiei chirurgicale ca o scoborâre la iad – a ieşit de sub anestezie: Moartea-mireasă (Jessica Lange) voia –  „suprarealist”, „fantastic” – să-l sărute. El, precum Ivan Turbincă, a respins-o. Parcă voia să-i spună să mai aştepte o vreme. „Are you sure?” îl întreabă ea? Gideon se trezeşte şi, neputând vorbi, cere un  petec de hârtie pe care scrie: „Am I alive?” O soră medicală nurlie citeşte întrebarea şi, zâmbind, îi spune: „Yes, you are alive!”