Theodor a atins, pe 25 Făurar, a zecea treaptă. Zece ani de când este – în chip tainic – ţinut în palme (sau pe umeri) de Cel Multmilostiv. Bucurie, dar şi (nerostite) întrebări despre treptele ce vor urma. Nelinişti care încă ne bântuie şi pe noi, cei care, „nepricepându-ne de niciun răspuns”, ne încăpăţânăm să ajungem – cumva, cândva – să năpârlim de „ieri” şi să nu ne mai temem de „mâine”.
Pe 26 Făurar (duminică), pentru câteva ceasuri, clipa „atât de frumoasă” s-a oprit, parcă, în loc. Ne-am adunat să-l sărbătorim pe Theodor în clubul Do-Re-Mi, cu mâncare (vegetariană) indiană şi o lecţie de muzică şi antren – bine organizat de gazde – pentru cei mici.
P.S.
Chiar de ziua lui, am fost cu Theodor la Cebza (unde s-a slujit liturghia în bisericuţa din cimitir), apoi la Pizza Hut şi la The Artist. Toată săptămâna am vorbit apoi despre acest film-eveniment. Deunăzi, Raluca îmi spune: „E atât de simplu şi atât de frumos!” Theodor intră-n vorbă: „Şi atât de mut!” Apoi adaugă, zice zâmbind: „Şi asta a fost o perlă?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu