luni, 21 decembrie 2015

Șocul vital, regenerator – Reconstituirea


Undeva, într-un orăşel de provincie, doi tineri absolvenţi de liceu (George Mihăiţă şi Vladimir Găitan) se încaieră după ce s-au îmbătat la o cârciumă. Autorităţile promit să îi scape de pârnaie în schimbul realizării unui film educativ pentru tineret – o reconstituire cât mai „realistă” a „faptelor imorale” săvârşite – „ca să vază tot poporul unde duce alcoolul”[1]. „Regizorul” reconstituirii din film (ce se va termina tragic pentru unul dintre tineri) este când Miliţianul (Ernest Maftei), când Politrucul (Ştefan Moisescu), când Operatorul (Niki Wolz) – totul sub atenta supraveghere a Procurorului (George Constantin), vedeta locală.

Personajul zurbagiului Vuică[2] (interpretat de Mihăiţă) este total neadaptat la sistem. Nu pare să aibă un domiciliu stabil, nu e în câmpul muncii; e un vagabond, un parazit, un coate goale şi o haimana. Este un „câine de pripas”, un „nebun pentru (întru) libertate” – „soluţia a doua a ieşirii dintr-un univers concentraţionar” (Nicolae Steinhardt). Autorităţile l-ar putea oricând închide, hărţui, dispreţui, batjocori: dar „le scapă”. Pentru că e slobod la gură şi dă glas celor mai primejdioase anecdote, pentru că nu ştie ce-i respectul şi toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte şi rostește adevăruri pe care ceilalţi nu şi le pot îngâdui, e singurul personaj liber, liber, liber al Reconstituirii. Şi, la final, tocmai el va fi răpus – chiar dacă indirect – de sistem. Ori asta nu i se putea ierta lui Pintilie. (Nicolae Ceaușescu: „Reconstituirea critică nişte miliţieni. Ei şi? În ţările capitaliste poliţiştii sunt criticaţi în fiecare zi. Ceea ce este negativ, după părerea mea, este că se prezintă tineretul nostru ca un tineret primitiv, iar acest lucru nu este real[3]. Și pe urmă felul cum este prezentat publicul, gloata aceea de oameni[4].”)
Puţin spaţiu media ocupă, în România (de dinainte sau de după 1989) personajul Profesorului (Emil Botta) din Reconstituirea. „Micile sale gesturi sugerează tensiunea înfruntării lui cu procurorul ori patetica neputință de a stăvili proliferarea răului” (George Littera). De neuitat ultimul cadru în care apare în film: după ce a vomitat crema de mandarine pe care o pronunţă silabisit („O-rien-tal”) şi o consumă exagerat, este luat şi dus în jeep-ul Miliţiei, ca să-şi revină. Din ordinul Procurorului, care – aflăm de la agramatul Miliţian – e „pânea lui Dumnezeu”. I se vede numai o parte din chip, privind în gol spre geam. Ai impresia că nu este într-o maşină, ci într-o celulă, căutând – împietrit şi absent – să străpungă cu privirea geamul maşinii-puşcărie. Şi România era toată, atunci (acţiunea filmului se petrece în 1961), o imensă puşcărie – nu atât pentru infractori „de drept comun”, cât mai ales pentru cei – asemenea Profesorului – „indezirabili” politic. 
„Consider că șocul Reconstituirii este un șoc vital, regenerator, că el este preludiul altor șocuri, care vor înlocui un cinematograf al mistificării printr-un cinematograf fidel, în mod fanatic fidel adevărului...” – afirma Lucian Pintilie la începutul anilor 70. Ceea ce a urmat – până în 1989 – a fost nu atât „un cinematograf fidel adevărului”, ci o serie de momente de cinema-șoc, oarecum isolate. Fidele „în mod fanatic” adevărului”, au fost adesea difuzate cu parcimonie sau total interzise. Ele se numesc: Apa ca un bivol negru, Nunta de piatră, Duhul aurului, 100 lei, Filip cel bun, Cursa, Mere roșii, Ilustrate cu flori de câmp, Ediție specială, Proba de microfon, Vânătoare de vulpi, Casa dintre câmpuri, Duios Anastasia trecea, O lacrimă de fată, Croaziera, Concurs, Secvențe, La capătul liniei, Sfârșitul nopții, Fructe de pădure, Faleze de nisip, Baloane de curcubeu, Pas în doi, Moromeții, Iacob, Secretul armei secrete. O bună parte din ele aveau să fie izvoare de inspirație pentru cineaștii din Noul Cinema Românesc de după anul 2000.



  


[1] Indicațiile Milițianului: „Cum a fost cu băutura trebui să le arătăm. Să fie iezact (sic!) cum a fost. Bunăoară: ai spart paharu? Spargi paharu! Ai cântat? Cânți, tovarășe! Sâfonu! Ai spart sâfonu, spagi sâfonu! Numa că, fii atent, auzi? Mie să nu-mi imiți, adică să te faci! Spargi sâfonu cu tot sufletu! Da nici să nu urli ca nebunu aici! Da’ nici prea molatici să nu fiți! Mie să-mi faci iezact ca-n viață. N-ai făcut ca-n viață, mi-ai strict pelicùla! Să faceți așa cum spunem noi! Că aici sunt banii statului! Ăsta-i film educativ. Are un rost! O să vină poporu la club să tragă concluzia, să vază unde duce alcoolu’. Păi ce facem aici, ne jucăm? Aici e pelicùlă, e banii statului! Cum e omul la beție? Omul la beție e cu chef. Alcoolu’ provoacă veselie. Așa-i omul la beție!”
[2] Vuică îl anticipează pe Mitu din Terminus Paradis – filmul lui Lucian Pintilie din 1998.
[3] Același Nicolae Ceaușescu avea să critice filmul lui Dan Pița, Faleze de nisip, tot pentru că nu redă „realitatea”, ci „neghina, putregaiul din pădure”. Puștiul din filmul lui Pița, la fel ca Vuică din Reconstituirea, nu exprima „dragoste față de muncă, față de partid și de patrie, față de socialism”.
[4] La finalul Reconstituirii iese de pe un stadion însuşi „boborul”. După înfăţişare şi purtări ai zice că ies cu toţii (suporteri ai echipei locale de fotbal) din rărunchii pământului, din subterană. Ei sunt cei care, fără nicio oprelişte, au ajuns să populeze ecranul TV pe care – fiindcă în România exista pe vremea aceea doar un singur canal de televiziune, un singur partid politic la conducere – vedem că scrie cifra 1. Astăzi nu mai stă nimeni să numere posturile de televiziune, însă uniformizarea (prin vulgaritate şi coborârea de nestăvilit a pragului decenţei) e generală. Această masă brută „însetată de sânge” îl ovaţionează, slugarnic, pe Procurorul însoţit de secretarul de Partid.       

5 comentarii:

  1. Tovarase procuror sa ne urcam cu totii in rau ? Ne aruncam daca doriti ! ''Emil Bota . Cum sa nu deranjeze filmul acesta ?!si multe de spus .
    Dar eu caut cu disperare o opinie despre LIVE acum 15 minute si astept represalii pe you tube . Nu stiu daca aveti o postare despre film.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca m-am exprimat bine , de fapt chiar lacunar m-am exprimat. Vroiam sa va intreb daca ati postat un comentariu despre LIVE filmul din 2015 pentru ca eu am postat o opinie personala despre film pe YouTube si ma tem ca multi nu vor fi de acord. De aceea eram foarte curios care este opinia dumneavoarta , cum vi s-a parut filmul ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Este un film din 2015 in regia lui Vlad Paunescu si se poate viziona pe you tube . Pe mine nu m-a impresionat mai ales ca veneam de la PASAREA FURTUNII si o revizionare MOARA CU NOROC .Mi s-a parut stufos cu prea multe proiecte integrate odata , dar nu vreau sa mai comentez pana nu aflu parerea dumneavoastra. Cand aveti timp o sa va rog sa va uitati putin si va multumesc pentru raspuns

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmmm. Dragoș, lasă-mă cu amintirea frumoasă pe care Vlad Păunescu mi-a lăsat-o înainte de a fi producător: aceea de director de imagine la CONCURS, FALEZE DE NISIP, DREPTATE ÎN LANȚURI, FLĂCĂRI PE COMORI ș.a. :)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.