Ilie Stepan @ Vinilorama

Cu muzica lui Ilie Stepan m-am întâlnit, cred, întâia oară pe la mijlocul anilor 80. mai exact, la spectacolul Vrăjitorul din Oz, montat de Ştefan Iordănescu pe scena Teatrului Naţional din Timişoara, pentru care compozitorul a scris muzica (melodia Pasărea P, regăsită şi pe discul de vinil al formaţiei „Pro Musica”, mă urmăreşte şi acum). N-am fost, mărturisesc, niciodată ceea ce se numeşte un rocker. M-am obişnuit treptat cu sound-ul acestor muzici, însă piesele formaţiei „Pro Musica”, unde Ilie Stepan era lider, solist la ghitară şi compozitor (Glossa, Şi dacă, Alexandra, Dintre sute de catarge, Rockul baroc, Timişoara) mi-au fost dragi de la prima lor audiţie.După 1990 am salutat metamorfoza stilistică a lui Ilie Stepan spre ceea ce am putea numi un „compozitor în evantai” şi muzică de studio de tip fusion. Cele două albume apărute sub numele de Stepan Project – Sensul vieţii şi Undeva în Europa – sunt de ani de zile în play list-ul meu evergreen. Aştept cu emoţie apariţia celui de-al treilea album, Lumina (peste cinci ore de muzică plus o cărţulie de 80 de pagini şi un DVD) – undeva spre sfârşitul lunii noiembrie.

***

Atenţionat de un anunţ pe facebook, am ajuns în cocheta cafenea din subsolul librăriei Cartea de nisip la întâlnirea cu Ilie Stepan moderată de Bogdan Puriş (de la Radio Timişoara), sub titlul „Vinilorama”. S-au ascultat câteva din piesele sale apărute pe o jumătate de vinil LP, dar şi I Wish You Were Here (Pink Floyd), Jethro Tull sau Peter Gabriel (ft. Kate Bush, în Don’t Give Up!). Ilie Stepan a povestit despre începuturile sale în muzică, despre compozitorii preclasici, clasici, moderni sau contemporani care l-au marcat (Vivaldi, Bach, Beethoven, John Lennon); despre permanenta transformare a stilurilor muzicale; despre nevoia de a-i face pe tineri să înţeleagă că amatorismul şi impostura – chiar dacă sunt fenomene cvasi-generale – nu trebuie sub nicio formă încurajate, tolerate şi cu atât mai puţin iubite.