Quo vadis?

Descopăr cu bucurie – prin proiectul său de licenţă Filmul-cârmă culturală (partea teoretică) concretizat în mediu-metrajul Proprietara (partea practică) – un tânăr şi promiţător cineast (proaspăt absolvent al Universităţii Media, acum masterand): Vlad Dragomirescu. „Asistăm în ultimele decenii – scrie Vlad la începutul tezei sale – la o redefinire epidemică a tot ce ne înconjoară. Prezentul are termen de valabilitate mai scurt ca oricând, iar atmosfera generală este atât de fluctuantă încât este practic imposibil să acostezi pe marginea vreunui subiect încercând să tragi nişte concluzii. Totuşi, câteva idei reies de la sine – suntem în punctul culminant al rătăcirii noastre colective. Dumnezeu nu contează. Familia e un concept demodat. Apartenenţa culturală a ajuns o povară. ... Trăim fanteziile hedoniste ale înaintaşilor noştri, iar în această nouă orânduire poezia, literatura, baletul, teatrul, pictura nu îşi mai au locul. Omul se închină lui însuşi acum. ... Lucrarea de faţă îşi propune trasarea unei misiuni utopice a artei cinematografice. ... Pe măsura ce literatura, teatrul şi pictura mor încet încet, cinema-ul, în varianta lui pervertită de consumism, e mai prezent ca oricând. O comparaţie sugestivă între artă şi sport ar situa filmul pe acelaşi loc cu fotbalul, în timp ce sculptura sau poezia s-ar găsi laolaltă cu proba feminină de scrimă. Filmul impune standardul, filmul dă direcţia. Deja de ceva timp, filmul este indubitabil cârma culturală. Încotro ne duce?” Voi reveni.