„Arta contemporană pare obsedată azi de ideea
ascezei. Această dépuoiullement total [renunţare
totală], această reducere la esenţe nu este oare o asceză, o aspiraţie
platoniciană? Eu văd în această tendinţă existenţialistă a artei din zilele
noastre un fel de a merge către divin şi-mia duc aminte cuvintele lui André
Malraux: „Tout est signe. Aller du signe à la chose signifiée, c’est
approfondir le monde, c’est aller vers Dieu.
Către Dumnezeu îmi pare a fi mers Paul Klee cu setae lui de simplitate,
cu vocaţia lui copilărească. Picture lui e o goană după pierduta nevinovăţie
esenţială.” [„Totul e semn. A trece de la semn la lucrul semnificat înseamnă cu
a aprofunda lumea, înseamnă a te îndrepta spre Dumnezeu.”]
Nicolae Steinhardt – Dumnezeu în care spui că nu crezi. Scrisori către Virgil Ierunca (Ed.
Humanitas, 2000)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu